Story

A ști să ceri

„Nu există om pe pământ care să nu se fi rugat niciodată. Și când spun asta nu mă refer numai la rugăciunea către Dumnezeu, ci și la rugămintea către alți oameni. De la regi și împărați la obișnuiții muncitori, de la generali la țăranii care muncesc cu mâinile lor pământul pentru hrana de toate zilele, de la miniștri la cei care stau pe câmp în arșița soarelui și păzesc animalele, cu toții chemăm mila lui Dumnezeu asupra noastră și ajutorul celor de lângă noi când nu putem dovedi singuri sarcinile care ne stau în față.

A ști să ceri cu simplitate predispune la a da. Atitudinea smerită deschide inima interlocutorului, a celui de la care ceri bunăvoință. Dimpotrivă, atitudinea exigentă și arogantă face ca cel de lângă tine să se închidă în mod instinctiv.

La fel se întâmplă cu Dumnezeu, la fel se întâmplă și cu oamenii. E de ajuns să ne aducem aminte de fariseu și de vameș din bine cunoscuta pildă rostită de Hristos. Astăzi vă voi spune totuși altă pildă.

Un cerșetor orb stătea la intrarea unui restaurant cerând milostenie. Atârnat de gâtul său ținea un carton pe care scria: „Dați-mi de pomană. Sunt un biet orb”. Din întâmplare, la acel restaurant au mers să mănânce angajații unei firme de publicitate. Președintele firmei, trecând prin fața cerșetorului, i-a spus: Nu am să-ți dau pomană, însă lasă-mă să scriu ceva pe cartonul legat de gâtul tău. După care a scos un pix și a adăugat trei cuvinte pe mica pancartă a celui amărât.

Două ore mai târziu, când au ieșit din restaurant, trecând prin fața cerșetorului, acesta îi simți după glas pe cei care nu-i dăduseră milă, dar îi scriseseră ceva pe cartonul său.
„Ce ați scris pe el?, îi întrebă curios nevoiașul. În aceste două ore am primit mai mult decât în două săptămâni.“ Pe carton erau scrise cuvintele: „Dați-mi de pomană. Sunt un biet orb. Și este primăvară”.” ( Augustin Păunoiu  )

Reclame
Story

Dorz Traian

Traian Dorz (n. 25 decembrie 1914, in catunul Raturi (azi Livada Beiusului) din comuna Miziesi, judetul Bihor – d. 20 iunie 1989, Livada Beiusului) a fost un poet si detinut politic din Romania.

“Voi trai in orice cantec –

Orice frunza-mi va fi sora

Orice fir de iarba prieten,

Orice seara surioara

Orice fosnet frate dulce –

Casa-mi va fi orice zare

Caci prin toate trece vesnic

Viata mea nemuritoare”

“Fii larg la inima si darnic,

Fa binele cu pas tacut;

Ca n-ai facut, vei plange-odata,

Dar n-ai sa plangi c-ai prea facut”

“Iubirea Mea ramasa neschimbata

Cu mai mult dor te cheama inapoi,

Iubirile ce-au fost unite-odata

Se cauta cu mai multa sete-apoi.”

“Oricat ar fi lacrimile de frumoase, de adevarate si de iubitoare…cand sunt prea multe, apasa.”

“Adeseori e rau ca-ti merge bine

si-arareori nu-i bine ca ti-e rau,

dar nu carti, sunt multi mai tristi ca tine,

iar mai voiosi putini in jurul tau.”

“Sarbatoarea vietii mele este tineretea,

sarbatoarea tineretii este inima,

sarbatoarea inimii este iubirea

– iar sarbatoarea iubirii mele esti Tu!”

Story

Drumes Mihail

Mihail Drumes (n. Mihail V. Dumitrescu, 26 noembrie 1901, Ohrid, Macedonia – d. 7 februarie 1982, Bucuresti) a fost un dramaturg, nuvelist, realizator de proza scurta si romancier roman, foarte popular in perioada interbelica.

“Daca as fi un sculptor, i-as face o statuie care sa-i imortalizeze inocenta. (Scrisoare de dragoste)”

“In plus iti las si partea mea de fericire de care destinul m-a lipsit. (Invitatie la vals)”

“O fata care iubeste este toata o jertfa pe altarul dragostei. (Elevul Dima dintr-a saptea)”

“Cuvantul doare mai mult decat fapta, iar limba e malt mai ascutita decat sabia. (Elevul Dima dintr-a saptea)”

“Dragostea n-o poti cumpara cu toate bogatiile pamantului, dar o poti avea cu un simplu suras. (Scrisoare de dragoste)”

“De fapt, marile pasiuni raman necunoscute, se consuma in anonimat.(Invitatie la vals)”

“E o crima ingrozitoare sa sugrumi atat de brutal cei dintai fiori ai dragostei ce rasar in sufletul unui adolescent. (Elevul Dima dintr-a saptea)”

Story

Refuzul de a fi mamă și înțelepciunea unui doctor

„„Nu există cuvinte, lacrimi care să poată reda vreodată măcar un sfert din durerea unei femei după un chiuretaj”, povestește cineva care nu a vrut să fie mamă. E adevărat, dar aș mai adăuga la aceasta încă o întrebare: Poate cineva descrie durerea unei vieți frânte încă înainte de a se bucura de lumina zilei? Dacă pentru o femeie însărcinată un avort este un coșmar, oare cum îl va simți copilul care este subiectul acestui act criminal? Înainte de a înfăptui acest gest, atât femeia, cât și medicul care este implicat în întreruperea de sarcină ar trebui să se gândească la ce se fac părtași, precum și la consecințele unui avort. Istorioara de astăzi prezintă exemplul unui medic înțelept care salvează o viață de om, încă nenăscut.

O femeie îngrijorată a venit la ginecolog și a spus: „Doctore, am o problemă serioasă, sunt disperată, am nevoie de ajutorul tău! Copilul meu nu are încă un an și sunt din nou însărcinată. Sincer, nu aș vrea ca acești copii ai mei să fie aproape de aceeași vârstă”. Însă doctorul a întrebat-o: „Ei bine, ce dorești?”

Ea a spus: „Vreau să avortez. Mă pot baza pe ajutorul dumneavoastră?”

Doctorul s-a gândit puțin și, după o scurtă perioadă de tăcere, i-a spus femeii: „Cred că am o soluție mai bună și mai puțin periculoasă pentru tine”.

Ea a zâmbit, gândindu-se că medicul a fost de acord să-i îndeplinească dorința.

Apoi a continuat: „Vă propun ca, pentru a nu avea grijă de doi copii în același timp, să-l eliminăm pe cel pe care îl aveți deja născut. Astfel, ați putea să vă odihniți până când se naște copilul ce îl purtați în pântece. Oricum ar trebui să ucidem un copil, deci nu are importanță pe care dintre ei îl alegem. În acest fel nu vă veți risca sănătatea, nici propria dumneavoastră viață, dacă vom omorî un copil deja născut”.

Femeia, cuprinsă de groază, a exclamat: „Ce oroare, doctore… Sunteți întreg la minte? Omorârea unui copil este o crimă!”

„Sunt de acord. Așa este, a răspuns medicul, dar în opinia dumneavoastră ați fi fost disponibilă să renuntați de bunăvoie la el și m-am gândit că poate ar fi cea mai bună soluție cea propusă de mine”.

Doctorul a zâmbit, realizând că și-a atins scopul. O convinsese pe tânăra mamă că nu există nici o diferență între uciderea unui copil născut și cel care se află încă în pântecele mamei lui. Crima este aceeași!” ( Augustin Păunoiu )

Story

Creangă Ion

Ion Creanga (n. 1 martie 1837, Humulesti; d. 31 decembrie 1889, Iasi) a fost un scriitor român. Recunoscut datorita maiestriei basmelor, povestilor si povestirilor sale, Ion Creanga este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorita operei sale autobiografice Amintiri din copilarie.

“Când cu baba m-am luat

Opt ibovnice-au oftat:

Trei neveste cu barbat

Si cinci fete dintr-un sat. (Mos Nichifor Cotcariul)”

“Când mama nu mai putea de obosita si se lasa câte oleaca ziua, sa se odihneasca, noi, baietii, tocmai atunci ridicam casa în slavi. Când venea tata noaptea de la padure din Dumesnicu, înghetat de frig si plin de promoroaca, noi îl spariam sarindu-i în spate pe întunerec. Si el, cât era de ostenit, ne prindea câte pe unul, ca la „baba-oarba”, ne ridica în grinda, zicând: „‘tâta mare!” si ne saruta mereu pe fiecare. Iar dupa ce se aprindea opaitul, si tata se punea sa manânce, noi scoteam mâtele de prin ocnite si cotruta si le flocaiam si le smotream dinaintea lui, de le mergea colbul; si nu puteau scapa bietele mâte din mâinile noastre pâna ce nu ne zgâriau si ne stupeau ca pe noi. (Amintiri din copilarie)”

“Aceasta epistolie ti-o scriu în cerdacul unde de atâtea ori am stat împreuna, unde mata, uitându-te pe cerul plin cu minunatii, îmi povesteai atâtea lucruri frumoase… frumoase… Dar coscogemite om ca mine, gândindu-se la acele vremuri, a început sa plânga… Badie Mihai, nu pot sa uit acele nopti albe când hoinaream prin Ciric si Aroneanu, fara pic de gânduri rele, dar din dragostea cea mare pentru Iesul nostru uitat si parasit de toti. Si dimineata când ne întorceam la cuibar, blagosloviti de aghiazma cea fara de prihana si atât iertatoare a Tincai, care ne primea cu alai, parca cine stie ce nelegiuire am faptuit si noi. Ti-as scrie mai multisor, însa a venit Enachescu si trebuie sa plec cu dânsul la tipografie. (Scrisoare catre Mihai Eminescu)”

Story

Caragiale Ion Luca

Ion Luca Caragiale (n. 1 februarie S.N. 13 februarie 1852, Haimanale, judetul Prahova, Tara Romaneasca, astazi I.L. Caragiale, judetul Dambovita, Romania – d. 9 iunie 1912, Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic si ziarist roman. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg roman si unul dintre cei mai importanti scriitori romani. A fost ales membru post-mortem al Academiei Romane.

“Cetateanul: Vorba e…eu pentru cine votez? (O scrisoare pierduta)”

“Un june cu revolver in mana: Acrivito! daca nu ma iubesti, ma omor!”

“Dra Acrivita (facand doua gropite asasine in obraji): Mofturi! (Moftul roman)”

“Un meteor!…Bizara aurora boreala

Din polul nord la polul d-amiaza…Din Zenit

Pana-n Nadir cutremur…iar sfera siderala

Camin imens, chaostic, jaratic infinit!

A! ce amenintare meschina si banala!

Nu ma-ngrozesti! – Zice poetul prigonit –

Un fenomen ca altul!…Nuanta infernala,

Vazduh aprins…Desigur Iehova-a-nnebunit!

Ei, si?…balanta-i stramba si judecata nula!

Nici psalm, nici Laudamus, nici accent de hula,

Din coardele-mi maiestre d-acu n-or mai iesi!

Se rasucesc si crapa ai lumii vechi pilastri:

Catapeteasma cade!…Macabru dant de astri!…

In loc de Tot, Nimica!…Ei, bravo, zau!…Ei, si…? (Finis)”

Story

Mai bogat decât Bill Gates

„Un reporter de la CNN l-a întrebat odată pe Bill Gates: Există cineva mai bogat decât dumneavoastră în lume?

Bill Gates a răspuns: Da, există cel puțin o persoană care este mai bogată decât mine, oricâți bani aș aduna de acum încolo în toată viața mea.

A povestit apoi reporterului o întâmplare: Se petrecea în perioada în care nu eram bogat și faimos. Eram pe aeroportul din New York. La ieșire am văzut un vânzător de ziare ambulant. Voiam să cumpăr un ziar, dar am constatat că nu dețineam suficienți bani mărunți. Așa că am renunțat la ideea de a-l cumpăra și am returnat ziarul vânzătorului. I-am spus că toți banii mei sunt pe card.

Vânzătorul a spus: Îți ofer ziarul gratuit.

La insistența lui, am luat exemplarul mult dorit. Întâmplător, după două-trei luni, am aterizat pe același aeroport și, din nou, am fost în situația de a nu-mi putea cumpăra un ziar fiindcă nu umblu de obicei cu bani cash la mine. Vânzătorul mi-a oferit din nou ziarul dorit. Am refuzat și am spus că nu pot să-l iau. El a spus: Puteți să-l luați, îl dau din profitul meu, nu voi pierde mare lucru, vă asigur. Am luat la insistențele acelui om ziarul.

După 20 de ani am devenit celebru și cunoscut pe tot globul. Într-o bună zi, pe când mă aflam în aeroport, dar nu la New York, ci pe Heathrow, la Londra, mi-am amintit de acel vânzător.

Când m-am întors acasă, în America, am început să-l caut pe vânzătorul meu de ziare din tinerețe și după aproximativ o lună de căutare cu detectivi speciali, l-am găsit. Am stabilit o întâlnire cu el și când ne-am văzut față în față l-am întrebat: Mă cunoști? El a spus: Da, ești Bill Gates.

Am continuat: Îți amintești că mi-ai dat un ziar gratuit?

Vânzătorul a zis: Da, îmi amintesc. Ți-am dat de două ori chiar.

Vreau să rambursez ajutorul pe care mi l-ai oferit atunci. Spune-mi, te rog, ce dorință ai.

Vânzătorul a replicat: Domnule, nu credeți că, făcând acest lucru, nu veți putea să egalați ajutorul meu? Am întrebat: De ce?

Vânzătorul spune cu înțelepciune: V-am oferit gratis două ziare când eram un vânzător de publicații sărac și încercați să mă ajutați acum, când ați devenit cel mai bogat om din lume. Cum se poate ca ajutorul dumneavoastră să se potrivească cu al meu?

În acea zi am realizat că vânzătorul de ziare este mai bogat decât mine, pentru că nu a așteptat să devină avut pentru a ajuta pe cineva.” ( Augustin Păunoiu )